Pentru a realiza un periaj corect avem, în primul rând, nevoie de o periuță corespunzătoare.

Cu o periuță cu perii moi (soft) vom curăța, întotdeauna, mai bine suprafața dinților decât folosind o periuță cu perii de duritate medie.

Perierea dinților se face prin mișcări verticale, întotdeauna, dinspre gingie (roz) spre dinte. Astfel, resturile alimentare vor fi înlăturate de pe dinți și de pe gingii. În cazul în care am inversa sensul în care periem dinții, riscăm să introducem toate resturile alimentare sub gingie și să dezvoltăm o gingivită (o inflamație a gingiei) sau, și mai rău, o parodontită (o inflamație a gingiei asociată cu distrugerea osului care susține dinții).

Periajul dentar se realizează separat pentru dinții de la maxilarul superior și separat pentru cei de la maxilarul inferior (nu ținem dinții strânși, ci astfel încât, în momentul în care periem dinții unuia dintre maxilare, toată suprafața periuței să aibă contact cu aceștia). Este foarte important ca întotdeauna să periem dinții uitându-ne în oglindă și urmărind zona în care poziționăm periuța (pe gingie, la 2mm deasupra zonei în care dintele iese din gingie). De asemenea, este important să urmărim poziția dinților. În momentul în care aceștia sunt înclinați în anumite poziții sau rotați, trebuie să urmărim ca periuța să vină în contact cu toată suprafața dintelui (chiar dacă acest lucru presupune să schimbăm unghiul în care aplicăm periuța pe dinte).

Nu trebuie să uităm să periem și ultimii dinți (măselele), chiar dacă sunt situați foarte în spate și ajungem greu cu periuța în acea zonă. Acesta este unul  dintre motivele pentru care măselele de minte se cariază la scurt timp după ce apar – sunt situate în zone în care, cu greu, ajungem să le periem.

Nu neglijăm nici suprafețele dinților dinspre limbă sau dinspre cerul gurii, ci le periem folosind aceleași mișcări verticale dinspre gingie spre dinte.

Suprafețele ocluzale (suprafețele pe care se realizează mestecarea alimentelor) sunt suprafeţele cele mai susceptibile de carii dentare. Acestea sunt formate din mici șanțuri și gropițe în care rămân blocate alimentele, în special cele lipicioase.

Pentru a curăța aceste suprafețe, este necesar să plasăm perii periuței, astfel încât să pătrundă în aceste denivelări și, cu ușoară presiune, să mișcăm periuța înainte și înapoi.

În cazul în care utilizăm o periuță electrică periajul dentar va fi mult mai ușor de realizat și, în același timp, mult mai eficient, datorită numărului mare de mișcări pe care le efectuează acest tip de periuță. Perii periuțelor de ultimă generație efectuează mișcările verticale ideale pentru îndepărtarea resturilor alimentare de pe suprafețele dentare și pentru menținerea sănătății gingiilor.

Și în cazul periajului electric trebuie să reținem (ca și în cazul periajului clasic) locul și modul în care poziționăm periuța.

În mod normal, gingiile sănătoase nu sângerează la periaj. În cazul în care resturile alimentare nu sunt îndepărtate corespunzător, acestea produc o inflamare a gingiei, care începe să sângereze. Resturile alimentare neîndepărtate cu timpul constituie tartrul dentar, un alt factor care agresează gingia și o face să sângereze.

În cazul în care observați persistența acestei sângerări la periaj, este indicat să vă consultați medicul dentist. Sângerarea dentară este și un indicator al prezenței bolii parodontale, afecțiune care distruge atât gingia, cât și osul, iar, netratată la timp, poate duce la pierderea dinților.

Există zone în care nici periuța manuală, dar nici cea electrică nu ajung să îndepărteze resturile alimentare : în special în zonele dintre dinți. Pentru igienizarea acestor spații, este nevoie să utilizați ața dentară sau periuțele interdentare. O alternativă la aceste două mijloace de igienizare este dispozitivul de curățare interdentară sau dușul bucal. Acest dispozitiv, prin jetul de aer combinat cu apă, îndepărtează resturile alimentare blocate în zonele dintre dinți.

Întreabă-ți medicul dentist despre mijloacele auxiliare de igienizare a danturii și despre modul de utilizare  a acestora.

Autor: Dr. Ioana Dabura