După ce am conștientizat importanța igienei dentare, motivele pierderii dinților și consecințele acesteia, în continuare vom aprofunda metodele de înlocuire a dinților absenți.

Unele mai vechi și mai anevoioase, altele mai noi, bazate pe tehnologii moderne, soluțiile pentru înlocuirea dinților absenți trebuie concepute ținând seama de o serie de factori specifici fiecărui pacient în parte.

Igiena dentară și sănătatea generală a pacienților sunt doi dintre cei mai importanți factori.

Orice soluție de tratament trebuie aplicată după conștientizarea și îmbunătățirea igienei orale. În prezența unei igiene defectuoase, orice soluție de înlocuire a dinților absenți este sortită eșecului și niciodată nu trebuie să uităm faptul că igiena orală defectuoasă este cea care, în timp, a dus la pierderea dinților.

 

Puntea dentară

O lungă perioadă de timp puntea dentară a reprezentat principala metodă de a înlocui absența unui dinte sau a mai multor dinți.

Puntea dentară reprezintă o lucrare protetică fixă, formată din minimum 3 coroane „sudate” între ele, prin care se înlocuiește funcția dinților absenți și prin care se evită apariția complicațiilor survenite în urma pierderii dinților.

Pentru a realiza o punte dentară este necesară prezența unor dinți sănătoși care să delimiteze zonele din care lipsesc dinții.

Acești dinți care susțin puntea dentară sunt denumiți dinți stâlpi , iar funcția lor este similară cu cea a stâlpilor de rezistență ai unui pod suspendat.

Pentru a putea realiza o punte dentară, dinții stâlpi trebuie să sufere unele modificări ce vor face posibilă aplicarea unor coroane dentare sudate între ele.

Astfel, este necesară șlefuirea/pilirea dinților stâlpi pentru a obține un spațiu și o formă necesare pentru a putea aplica o punte dentară care, în final, să redea funcțiile: masticatorii, estetice și fonetice ale dinților pierduți.

Puntea dentară reprezintă o soluție viabilă pentru înlocuirea dinților pierduți, însă deține o listă lungă de dezavantaje.

De cele mai multe ori este nevoie de o șlefuire accentuată a unor dinți stâlpi sănătoși care poate duce la îndepărtarea nervului din interiorul acestora.

Cu timpul, gingia și osul se retrag, iar marginile punții dentare devin vizibile. În acest moment încep să apară probleme din punct de vedere estetic, mai ales, dacă puntea dentară se află în zona frontală.

Dinții stâlpi se pot caria prin infiltrarea cu salivă a cimentului cu care se fixează puntea și, mai devreme sau mai târziu, va fi necesară și extracția acestora.

Marginile punților dentare, de cele mai multe ori, se află sub gingie sau la o distanță mică de  aceasta. Fără o igienă adecvată,  aceste margini retenționează placa bacteriană, gingia începe să sângereze și, în scurt timp vor apărea fenomenele specifice bolii parodontale, amintite în articolele anterioare.

Puntea dentară va retenționa în cele mai multe cazuri placă bacteriană, mai ales, sub zona care înlocuiește dintele sau dinții pierduți (porțiunea în care puntea se află suspendată deasupra gingiei ). În această zonă resturile alimentare vor rămâne blocate, vor fermenta și vor provoca apariția iritațiilor gingivale și a mirosului neplăcut.

Prin urmare puntea dentară reprezintă o metodă viabilă de a înlocui funcția dinților absenți, însă este însoțită de o serie de dezavantaje și inconveniente.

Rămâneți alături de noi pentru a afla care sunt celelalte metode de înlocuire a dinților absenți.